Petiţia reprezintă o expunere scrisă adresată de o persoană sau de un grup de persoane unei instituţii, unei organizaţii, unei autorităţi, în care se formulează o cerere, o revendicare, un punct de vedere etc.

În redactarea unei petiţii este bine să fie urmate urmatoarele „linii directoare”:

1. „Autoritatea” (sau instituţia) căreia i se adresează petiţia.

Este bine să fie definite foarte clar destinatarii petiţiei. Este neconstructiv să adresezi (acest exemplu este ipotetic) o petiţie referitoare la schimbarea unui articol de lege despre accesul turiştilor în rezervaţiile naturale către Ministerul Agriculturii (în acest caz, ea ar trebui adresată Ministerului Mediului şi Autorităţii Nationale pentru Turism precum şi comisiilor de specialitate din Parlament).
Alegerea inadecvată a destinatarului nu poate duce la decât întârzieri în rezlovarea petiţiei.

2. Enunţarea, foarte pe scurt, a problemei din cauza căreia s-a ajuns la petiţie (ce anume ne deranjează).
Cu cât enunţul este mai scurt are şanse mai mari să fie citit atât de către cei care dorim să semneze petiţia, cât şi de către cei de care depinde rezolvarea problemei.
Pentru ca şansele ca petiţia să atragă cât mai mulţi susţinători este bine să fie găsit un tip de exprimare făra ambiguităţi. Oamenii in general detestă să fie manipulaţi iar, dacă au impresia că se intenţionează acest lucru, ei devin reticenţi.
De asemenea, să nu uităm că nu toată lumea se confruntă zilnic cu problema care ne deranjează pe noi şi ca puţine persoane sunt „specialiste” într-o problemă. Este important ca susţinătorii noştri să înţeleagă bine ce dorim de la ei. Dat fiind că majoritatea persoanelor sunt ocupate şi au puţin timp la dispoziţie, şansele să citească un text scurt şi „limpede” sunt mult mai mari decât să citeasca unul lung şi încâlcit. Cu cât un text este mai lung şi mai redundant, cu atât şansele ca el să ajungă la coşul de gunoi sunt mai mari.

3. Exprimarea, de preferat într-o singură frază foarte sintetică, a solicitării noastre.
În caz că fraza se lungeşte sau că apar mai multe fraze şansele ca solicitarea noastră sa aibă parte de mai multe interpretări diferite creşte. Dacă totuşi petiţia se referă la, de exemplu, schimbarea unor articole dintr-o lege (sau reglementare) pot fi folosite si mai multe fraze, însă ordonate pe puncte numerotate.

4. Opţional, se pot indica alternative faţă de situaţia existentă (adică, în caz că se cere anularea unui aspect sau desfiinţarea unei probleme se poate indica şi cu ce dorim să fie înlocuit acel aspect sau o soluţie imaginată de noi pentru rezlovarea problemei). Acest lucru nu este totuşi foarte indicat deoarece, în loc să se rîspundă la obiectul propriu-zis al petiţiei, se poate să se dea răspuns numai referitor la soluţia propusă iar acest răspuns are şanse mari să fie ambiguu (gen: „se va înfiinţa o comisie de specialişti care sa analizeze soluţia proposî de Dvs.”).

5. Ataşarea listei cu semnatarii petiţiei. Aceasta trebuie sa indice cel puţin datele de identificare ale acestora, cum ar fi (pe lângă nume şi prenume) adresa sau / şi numărul şi seria actului de identitate sau / şi codul numeric personal. În cazul în care semnatarii sunt multi, lista poate fi ataşată sub formă de tabel. În acest caz este recomandat ca semnăturile originale să fie păstrate de expeditorul propriu-zis al petiţiei iar tabelele să fie trimise sub formă de copii.
Petiţiile care nu conţin date de identificare ale semnatarilor îşi pierd foarte mult din credibilitate.
Pentru ca petiţia să poată primi răspuns este necesar ca expeditorul să îşi indice clar numele şi adresa. De altfel, numele şi adresa corecte sunt necesare şi pentru cazul în care răspunsul la petiţie este nesatisfăcător şi trebuie continuată acţiunea (de exemplu prin aducerea în instanşă a instituţiei care nu a răspuns satisfăcător).

Există (şi este din ce în ce mai răspândită) practica petiţiilor on-line (şi există şi site-uri specializate în întocmirea de astfel de petiţii: www.petitiononline.com, www.thepetition.com,
www.petitiionline.ro). Avantajul lor este ca, utilizând minimum de resurse, se poate obtine un număr foarte mare de semnături într-un timp relativ scurt. Dezavantajul este ca nu poate fi verificată existenţa reală a semnatarilor, nu există semnătura „în original” şi foarte multi dintre semnatari nu îşi dau toate datele necesare. Cu toate acestea, ele sunt bune pentru a arăta iniţiatorului cam câte persoane sunt de acord cu ideea sa şi dacă merită să îşi continue acţiunea şi pe alte căi.

Exemplu de petiţie:

[Autoritatea către care se adresează petiţia]
Către: Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Parlamentul României.

[Enunţarea problemei]
Din Noul Cod Silvic (Legea nr. 46 / 2008) a fost scoasa prevederea ca jandarmii să fie „agenţi constatatori” în privinţa infracţiunilor şi contravenţiilor silvice. Dat fiind că personalul care poate fi în prezent „agent constatator” este redus ca număr, acest fapt duce la creşterea numărului de tăieri ilegale care nu mai pot fi corect instrumentate şi, în consecinţă, la favorizarea ilegalităţilor, având drept consecinţă directă reducerea uneori dramatică a suprafeţelor împădurite.

[Solicitarea]
Solicităm în consecinţă reintroducerea în Codul Silvic şi a legislaţiei conexe a prevederii că jandarmii sunt agenţi constatatori.

Vă rugăm să răspundeţi solicitării nostre, conform legilor în vigoare.

Cu mulţumiri,

X Y [Persoana căreia i se va răspunde la petiţie, cu datele de contact]

Atasez în continuare lista cu persoanele care semnează această petiţie.

[Lista cu semnături]